Răspunsul Înaltei Curți la Atacurile Publice

Instanța supremă, condusă de judecătoarea Lia Savonea, subliniază în comunicatul său reluctanța Guvernului de a pune în aplicare hotărârile judecătorești definitive. Aceste hotărâri recunosc drepturile salariale nepăstrate nu doar pentru judecători, ci și pentru profesii vitale, precum cele din educație și ordinea publică. Neglijența față de aceste obligații a condus la acumularea unor dobânzi considerabile, pe lângă sumele inițiale datorate.

ICCJ avertizează că distribuirea unor cifre alarmante referitoare la datoriile sistemului judicial are drept scop validarea, prin presiune publică, a măsurilor care afectează financiel magistratura și diminuarea autorității instanțelor. Această rețetă a fost utilizată anterior în legătură cu modificările pensiilor de serviciu, sugerând o continuitate în această abordare problematică.

Datoriile și Impactul asupra Autonomiei Justiției

Înalta Curte subliniază că atacurile repetate asupra justiției, ce transformă judecătorii în ținte publice, nu vor soluționa problemele economice și sociale ale cetățenilor. Aceste procedee par să mai devieze atenția de la lipsa unor soluții eficiente și de la responsabilitatea Guvernului pentru deteriorarea condițiilor de trai.

În comunicatul publicat, ICCJ afirmă:

„Magistrații resping vehement campania de stigmatizare îndreptată împotriva personalului judiciar, aceasta având rolul de a direcționa atenția publicului de la problemele serioase cu care se confruntă cetățenii.

În recentul discurs public au apărut afirmații care vehiculează cifre alarmante legate de posibile datorii către sistemul judiciar. Este esențial să aducem o clarificare riguroasă și responsabilă, deoarece aceste prezentări incomplete și lipsită de context juridic sau bugetar ar putea induce în mod grav în eroare opinia publică și ar putea submina încrederea în justiție.

1. Sumele invocate, în mare parte, constituie dobânzi și penalități ce s-au acumulat din neexecutarea de către Guvern, timp de peste 15 ani, a obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești definitive. Principalul debit, cert, este considerabil mai mic și el continuă să crească datorită întârzierilor executării, ceea ce îngreunează evaluarea sa precisă. Situații asemănătoare au fost întâmpinate și în cazul altor profesii din sectorul public.

2. Cifrele comunicate public sunt prezentate într-un mod distorsionat și fără un context adecvat, având ca scop crearea unei impresii deformate de privilegii și alimentând ostilitatea față de sistemul judiciar. În fapt, se urmărește justificarea, prin presiune socială, a măsurilor care subminează independența financiară a judecătorilor și erodează autoritatea instanțelor. Strategii similare au fost aplicate în materie de pensii, unde cultivarea unei imagini negative a fost folosită pentru a justifica măsuri care afectează garanțiile de independență. Independența justiției nu reprezintă un privilegiu pentru judecători, ci o garanție constituțională pentru cetățeni, asigurându-se că actul de justiție este realizat de judecători liberi de orice presiune sau condiționare, inclusiv economică.

3. Demonizarea constantă a justiției și transformarea judecătorilor în ținte de atac nu sunt soluții pentru problemele economice și sociale cu care se confruntă cetățenii, ci un mecanism de deviere a atenției de la absența unor soluții funcționale și de la responsabilitatea Guvernului pentru declinul nivelului de trai.

4. Confirmăm că Înalta Curte de Casație și Justiție va apela la toate instrumentele legale și instituționale pentru a apăra independența justiției, conform cerințelor statului de drept și standardelor europene ce susțin necesitatea unei reale independențe, inclusiv din perspectiva autonomiei financiare a instanțelor.”

Această declarație substanțială a ICCJ accentuează determinarea sa de a utiliza toate instrumentele legale disponibile pentru a apăra independența justiției, reafirmând angajamentul față de exigențele statului de drept și standardele europene.

Perspectivă locală

Problemele evidențiate de Înalta Curte sunt resimțite și în Ploiești, unde cetățenii și lucrătorii din sectorul public resimt efectele politicilor economice recente. Mulți locuitori, inclusiv profesori și polițiști, se confruntă cu întârzieri sau neplăți ale salariilor, iar perspectiva legii salarizării unice, care ar putea conduce la scăderi salariale, este privită cu scepticism. Discuțiile despre autonomia justiției și responsabilitatea guvernamentală sunt frecvent corelate cu frustrarea manifestată în comunitate.